sâmbătă, decembrie 05, 2009

Romania!!!

Minunatele versuri scrise de Constantin Tănase acu juma de secol sunt încă de actualitate. Se mai schimba ceva in ţara asta?

Şi cu asta ce-am făcut?

Ne-am trezit din hibernare
Şi-am strigat cît am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!?
Şi cu asta ce-am făcut?

Am dorit, cu mic, cu mare,
Şi-am luptat, cum am ştiut,
S-avem noua guvernare?
Şi cu asta ce-am făcut?

Ca mai bine să ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar trăim în sărăcie?
Şi cu asta ce-am făcut?

Ia corupţia amploare,
Cum nicicînd nu s-a văzut,
Scoatem totul la vînzare?
Şi cu asta ce-am făcut?

Pentru-a cîştiga o pîine,
Mulţi o iau de la-nceput,
Rătăcesc prin ţări străine?
Şi cu asta ce-am făcut?

Traversăm ani grei cu crize,
Leul iar a decăzut,
Cresc întruna taxe-accize?
Şi cu asta ce-am făcut?

Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte?
Şi cu asta ce-am făcut?

Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicînd nu s-a văzut,
Ţara-i plină de vedete?
Şi cu asta ce-am făcut?

Pleacă-ai noştri, vin ai noştri!
E sloganul cunoscut;
Iarăşi am votat ca proştii.
Şi cu asta ce-am făcut?

miercuri, noiembrie 25, 2009

marți, noiembrie 24, 2009

De gandit.......

LA STEAUA


La steaua care-a rasarit
E-o cale-atât de lunga,
Ca mii de ani i-au trebuit
Luminii sa ne-ajunga.

Poate de mult s-a stins în drum
În departari albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.


Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie;
Era pe când nu s-a zarit,
Azi o vedem, si nu e.

Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adânca,
Lumina stinsului amor
Ne urmareste înca.

(1886, 1 decembrie)



INVATA


Invata de la apa sa ai statornic drum
Invata de la flacari ca toate-s numai scrum
Invata de la umbra sa treci si sa veghezi
Invata de la stanca cum neclintit sa sezi
Invata de la soare cum trebuie s-apui
Invata de la piatra cand trebuie sa spui.
Invata de la vantul ce adie pe poteci
Cum trebuie prin lume de linistit sa treci
Invata de la toate caci toate-ti sunt surori
Cum treci frumos prin viata
Cum poti frumos sa mori!
Invata de la vierme ca nimeni nu-I uitat
Invata de la nufar sa fii mereu curat.
Invata de la flacari ce-avem de ars in noi
Invata de la ape sa nu dai inapoi
Invata de la umbra sa fii smerit ca ea.
Invata de la stanca sa-nduri furtuna grea.
Invata de la soare ca vremea sa-ti cunosti
Invata de la stele ca-n cer sunt multe osti
Invata de la greier cand singur esti sa canti
Invata de la luna sa nu te inspaimanti
Invata de la vulturi cand umerii ti-s grei
Si du-te la furnica si vezi povara ei
Invata de la floare sa fii gingas ca ea.
Invata de la miel sa ai blandetea sa.
Invata de la pasari sa fii mereu in zbor.
Invata de la toate ca totu-I trecator.
Ia seama fiu al jertfei prin lumea-n care treci
Sa-nveti din tot ce piere cum sa traiesti in veci!


(versuri din lirica norvegiana)




sâmbătă, noiembrie 14, 2009

Liniste

Stateam si ma gandeam la "Liniste" si mi-am adus aminte de o filmare pe care am vazut-o acum multi ani. E ceva in ciudat ... nu pot defini, dar e extraordinar.

miercuri, noiembrie 11, 2009

poezie

Chiar daca am furat poezia de pe blogul lui nenea CD tot bine suna.


Cheia

Mari poeti, de-a lungul vremii, au asemanat femeia
Cu o floare, cu un soare, c-o zeita, cu scanteie, cu o apa, c-o papusa
Eu, cum nu-s poet prea mare, zic ca seamana c-o usa.
Usa catre fericire, usa catre mangaiere
Usa ce spre taine duce galopand… luna de miere.
Usa catre inrobire, usa jugului etern
Usa care-ti deschide perspectiva spre infern.
De, dar ca s-ajungi sa intri, e-o
problema delicata
Fiindca mai intai de toate, usa trebuie descuiata.
Si treaba se face bine si devine fericita
Nu cu cheia la-ntimplare, ci cu cheia potrivita,
Cheia ei originala, orice usa-n lumea asta
Dupa nunta si traditie are cheia ei si… basta!
Dar de iei un gen de usa, simpla, dubla sau de tei
Si-ai sa vezi ca merg la dinsa doua sau mai multe chei
Stai, n-o sparge cu toporul, nu tipa, nu fa scandal
Ia-ti mai bine portofelul si te du la tribunal.
Ca sa-ti iei o alta usa, liber trebuie sa fii
Si-asta costa, dupa leafa, de la 3 la 7 mii!
Cand alegi o usa noua, trebuie s-o
faci cu arta
Sa n-aiba, Doamne fereste, broasca defecta, sparta…
Ca broasca atat e buna pana n-a scapat la chei,
Ca pe urma n-o mai fereci, nici cu doua nici cu trei
E asemeni cu ulciorul, care dus prea des la apa
Te trezesti ca-i sare smaltul, ori se sparge, ori se crapa
Usa este ca gaina, ca abia cand e batrana
Mai matura si mai coapta, face supa cea mai buna.
Da, dar care om in viata nu si-a spus in gandul lui:
“Da-o dracului de supa, vreau un piciorus de pui”?
Usa este ca un loto, zice pustiului un tata
Nu e nici o diferenta – dai un ban mai tragi odata
insa,dragul tatii, afla, nu tine cat vesnicia,
Ca exagerand cu joaca, ti se strica jucaria.
Am vazut o usa care a trait in viata toata
Ca o sfanta cuvioasa, si-a murit nedescuiata
A urlat la dansa cerul,cu o voce ca de crai:
Hei, stafie ingal benita, poate vrei sa intri-n rai?
Mars la iad, acolo-i locul pentru-o scandura uscata
Ai trait degeaba-n lume si-ai
ramas tot incuiata.
Ce te temi mereu de usa! o sa-mi spuneti cu temei!
Habar n-am: Bun! Perfect!
Aveti dreptate, sa vorbim atunci de chei.
Fiindca principalu-n lume, nu e gandul, nici ideea
Nu e focul si nici roata, principalul este cheia.
Si exista chei… O groaza, cati barbati, atatea chei,
Ca de cind e lumea lume, cheile le tin la ei.
Unele sint lungi si groase, sau subtiri ca un siret
Altele mici, delicate, ce deschid si un fiset.
Principalul nu-i marimea, important – la orice usa -
E sa se lovesca cheia si sa fie… jucausa.
Sa nu se-ndoaie-n broasca si sa tina la-nvartit.
Chei de lacate, valize, de casete, frigidere,
De camari, de manastire, pivnite sau sifoniere,
Ar mai fi cheia
franceza, cheia la casa de bani,
Cheia de la TURNUL LONDREI sau facuta de tigani,
Dara, ce te faci amice, ca din sute de modele
Tu te chinui toata viata cu o cheie de… sardele!
Merge ea cat merge bine, dar apoi prinde rugina
Si-atunci nici
Gerovitalul n-o mai scoate la lumina!
Poti sa-i dai cu glaspapirul, smirghel, pile, ciocolata,
Tot ce-ncerci este zadarnic, ti-a iesit din uz si gata!
Geaba-ncerci, geaba te zbuciumi si degeaba-ti iesi din fire.
Nu te mai vaita la lume, nu e vina nimanui,
Leaga-o cu-n siret sau funda, fa-i un nod si pune-o-n cui!
Sunt atitea chei pe lume, cheia “sol ” si cheia ” FA “,
Dar asta nu te-ncalzeste daca n-ai tu cheia ta.
Si… zicind cum zic batranii… la o tinerete noua,
Zici… privindu-ti. .. amintirea…
“OH, DE-AS FI AVUT EU DOUA…! “

vineri, iulie 31, 2009

De inceput

Sa zic asa incep sa ma satur..., nu stiu daca, de ce se intampla sau doar de Romania. Au inceput sa ma oboseasca toate stirile. am impresia urmarindu-le ca in tara de care sunt mandru nu se mai intampla nimic bun.
E greu sa zici in cuvinte cate frustrari s-au strans din 89 pana acum.
Imi aduc aminte de o scena petrecuta acum multi ani in pasaj la Universitate, pe vremea cand nu aveam griji. S-a apropiat de mine un cersetor cu un picior amputat, care avea prins de gat o pancarda pe care scria "FOST REVOLUTIONAR!" si care nu mi-a cerut bani ci m-a intrebat: De ce?
Nu pot sa uit fata lui si... resemnarea cu care m-a intrebat.
Acum stau eu si ma intreb cam ca el:
De ce suntem unde suntem ca tara, ca si oameni, ca si mod de a fi?
Cu ce a gresit neamul asta sa fie asa cum e?
De ce cuvinte ca: onoare, omenie, grija fata de celalalt; au de venit abstracte?
Cum am ajuns sa devenim caini intre noi?
Pana unde poate merge mercantilismul?

Poate sunt eu visator dar cred ca o tara, un popor, trebuie sa aiba intai de economie si bani o serie de valori perene, care rezida in traditie, in obiceiuri, in cutume, in personalitati culturale si nu numai, in acele lucruri care reusesc sa defineasca o istorie.
De curand am vazut o chestie pe care o uitasem pe unul din canalele Discovery. Un tip destul de bogat a cumparat un castel si l-a renovat. Acum se gandea sa il vanda, si care era problema lui.... nu cat cere pe el, ci persoana care o sa-l cumpere. Mi-am adus aminte de satul romanesc asa cum nu prea mai este, in care taranul se gandea sa vanda o proprietate dar.... nu oricui ci cuiva care sa o respecte. E drept ca el nu se gandea la respect asa cum intelegem azi termenul ci la faptul ca acel cumparator sa aiba grija de ce s-a facut pana atunci si sa imbunatateasca lucrul respectiv sau sa-l foloseasca cum trebuie. Ma uit in jur si nu mai vad nimic din acel respect pentru munca. Vad doar oameni ahtiati sa faca bani care ajung in fuga asta oarba la aberatii incredibile. Vad copii care nu mai au nici un respect pentru nimic in afara de ban. Vad oameni incrancenati de un singur gand "cum sa fac bani". Si ce e ciudat e ca nimeni nu se trezeste din acest "vis urat", nimeni nu spune stop, nimeni nu realizeaza ca defapt pierde tot.

Cum am intrat in ceva asemanator cu Matrix, si, ce e cel mai important cand vom iesi din acest vis?

Mda se pare ca am o problema :)) dar poate o sa gasesc odata raspunsul.