Sa zic asa incep sa ma satur..., nu stiu daca, de ce se intampla sau doar de Romania. Au inceput sa ma oboseasca toate stirile. am impresia urmarindu-le ca in tara de care sunt mandru nu se mai intampla nimic bun.
E greu sa zici in cuvinte cate frustrari s-au strans din 89 pana acum.
Imi aduc aminte de o scena petrecuta acum multi ani in pasaj la Universitate, pe vremea cand nu aveam griji. S-a apropiat de mine un cersetor cu un picior amputat, care avea prins de gat o pancarda pe care scria "FOST REVOLUTIONAR!" si care nu mi-a cerut bani ci m-a intrebat: De ce?
Nu pot sa uit fata lui si... resemnarea cu care m-a intrebat.
Acum stau eu si ma intreb cam ca el:
De ce suntem unde suntem ca tara, ca si oameni, ca si mod de a fi?
Cu ce a gresit neamul asta sa fie asa cum e?
De ce cuvinte ca: onoare, omenie, grija fata de celalalt; au de venit abstracte?
Cum am ajuns sa devenim caini intre noi?
Pana unde poate merge mercantilismul?
Poate sunt eu visator dar cred ca o tara, un popor, trebuie sa aiba intai de economie si bani o serie de valori perene, care rezida in traditie, in obiceiuri, in cutume, in personalitati culturale si nu numai, in acele lucruri care reusesc sa defineasca o istorie.
De curand am vazut o chestie pe care o uitasem pe unul din canalele Discovery. Un tip destul de bogat a cumparat un castel si l-a renovat. Acum se gandea sa il vanda, si care era problema lui.... nu cat cere pe el, ci persoana care o sa-l cumpere. Mi-am adus aminte de satul romanesc asa cum nu prea mai este, in care taranul se gandea sa vanda o proprietate dar.... nu oricui ci cuiva care sa o respecte. E drept ca el nu se gandea la respect asa cum intelegem azi termenul ci la faptul ca acel cumparator sa aiba grija de ce s-a facut pana atunci si sa imbunatateasca lucrul respectiv sau sa-l foloseasca cum trebuie. Ma uit in jur si nu mai vad nimic din acel respect pentru munca. Vad doar oameni ahtiati sa faca bani care ajung in fuga asta oarba la aberatii incredibile. Vad copii care nu mai au nici un respect pentru nimic in afara de ban. Vad oameni incrancenati de un singur gand "cum sa fac bani". Si ce e ciudat e ca nimeni nu se trezeste din acest "vis urat", nimeni nu spune stop, nimeni nu realizeaza ca defapt pierde tot.
Cum am intrat in ceva asemanator cu Matrix, si, ce e cel mai important cand vom iesi din acest vis?
Mda se pare ca am o problema :)) dar poate o sa gasesc odata raspunsul.
E greu sa zici in cuvinte cate frustrari s-au strans din 89 pana acum.
Imi aduc aminte de o scena petrecuta acum multi ani in pasaj la Universitate, pe vremea cand nu aveam griji. S-a apropiat de mine un cersetor cu un picior amputat, care avea prins de gat o pancarda pe care scria "FOST REVOLUTIONAR!" si care nu mi-a cerut bani ci m-a intrebat: De ce?
Nu pot sa uit fata lui si... resemnarea cu care m-a intrebat.
Acum stau eu si ma intreb cam ca el:
De ce suntem unde suntem ca tara, ca si oameni, ca si mod de a fi?
Cu ce a gresit neamul asta sa fie asa cum e?
De ce cuvinte ca: onoare, omenie, grija fata de celalalt; au de venit abstracte?
Cum am ajuns sa devenim caini intre noi?
Pana unde poate merge mercantilismul?
Poate sunt eu visator dar cred ca o tara, un popor, trebuie sa aiba intai de economie si bani o serie de valori perene, care rezida in traditie, in obiceiuri, in cutume, in personalitati culturale si nu numai, in acele lucruri care reusesc sa defineasca o istorie.
De curand am vazut o chestie pe care o uitasem pe unul din canalele Discovery. Un tip destul de bogat a cumparat un castel si l-a renovat. Acum se gandea sa il vanda, si care era problema lui.... nu cat cere pe el, ci persoana care o sa-l cumpere. Mi-am adus aminte de satul romanesc asa cum nu prea mai este, in care taranul se gandea sa vanda o proprietate dar.... nu oricui ci cuiva care sa o respecte. E drept ca el nu se gandea la respect asa cum intelegem azi termenul ci la faptul ca acel cumparator sa aiba grija de ce s-a facut pana atunci si sa imbunatateasca lucrul respectiv sau sa-l foloseasca cum trebuie. Ma uit in jur si nu mai vad nimic din acel respect pentru munca. Vad doar oameni ahtiati sa faca bani care ajung in fuga asta oarba la aberatii incredibile. Vad copii care nu mai au nici un respect pentru nimic in afara de ban. Vad oameni incrancenati de un singur gand "cum sa fac bani". Si ce e ciudat e ca nimeni nu se trezeste din acest "vis urat", nimeni nu spune stop, nimeni nu realizeaza ca defapt pierde tot.
Cum am intrat in ceva asemanator cu Matrix, si, ce e cel mai important cand vom iesi din acest vis?
Mda se pare ca am o problema :)) dar poate o sa gasesc odata raspunsul.
